Perspectivă Globală

Raportul anual al Congresului SUA – priorităţile strategice chineze asupra Taiwanului

Conform Raportului anual elaborat de Departamentul Apărării al SUA – 2017, poziția militară a Chinei față de Taiwan nu s-a schimbat în mod semnificativ comparativ cu anul 2016. Strategia generală a Chinei continuă să înglobeze elemente de persuasiune şi coerciție orientate împotriva atitudinilor politice favorabile independenței Taiwanului. Astfel, China şi Taiwan trebuie să accepte consensul din 1992, potrivit căruia cele două entități formează o singură China. Raportul anual cu privire la ,,Evoluțiile militare și de securitate care implică Republica Populară Chineză’’ a fost elaborat de Biroul Secretarului Apărării al SUA şi a fost prezentat Congresului american în mai – 2017.

Raportul  abordează viitorul cursului de dezvoltare militaro-tehnologică a Armatei de Eliberare a Poporului și principiile și dezvoltarea probabilă a strategiilor de securitate și militare chineze și organizațiile și conceptele operaționale care susțin această dezvoltare.

Potrivit Comitetului Naţional American pentru Politică Externă, consensul din 1992 reprezintă rezultatul unor consultări care au avut loc în 1992, la Hong Kong, între partea continentală a Chinei (Asociația pentru Schimburi cu Strâmtoarea Taiwan –ARATS) şi Taiwan (Fundaţia Straits Exchange -SEF) potrivit căruia cele două părţi recunosc principiul existenţei unei singure Chine. Discuţiile dintre cele două părţi au avut loc în contextul reciproc de înțelegere.

,,Fundaţia Straits Exchange’’ (SEF) este o organizație semi-oficială înființată în 1991 de Guvernul Republicii Chineze (ROC) din Taiwan pentru a rezolva probleme tehnice sau de afaceri cu Republica Populară Chineză (RPC). ,,Asociația pentru relațiile cu strâmtoarea din Taiwan’’ (ARATS) este o organizație înființată de Republica Populară Chineză pentru a rezolva probleme tehnice sau de afaceri cu Republica Populară Chineză (ROC).

Principalul motiv de conflict dintre Republica Populară Chineză şi Republica Chinei (cunoscută ca Taiwan) este legat de faptul că Taiwanul îşi doreşte să fie un stat independent față de China. Republica Populară Chineză revendică teritoriul Taiwanului, exprimȃndu-şi dorința pentru o unificare paşnică sub principiul ”o singura țară, două sisteme”. Drept urmare, Armata Populară de Eliberare (PLA) continuă să dezvolte şi să implementeze capacitatea militară pentru o eventuală invadare a Taiwanului.

Potrivit Raportului anual elaborat de Departamentul Apărării al SUA, China pare pregatită să amȃne recursul la forță atȃta timp cȃt o unificare rămȃne posibilă pe termen lung, iar costurile depăşesc beneficiile.

Conform Art. 8 din Legea Antisecesiune a Chinei, din martie 2005, aceasta ar putea utiliza mijloace militare dacă secesiunea ar putea determina separarea Taiwanului de China. Legea Antisecesiune a fost promulgată la data de 14 martie 2005, în cadrul sesiunii anuale a Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Poporului din China. Conform fostului prim-ministru chinez Wen Jiabo ( 2003-2013), legea are ca obiectiv reunificarea paşnică a celor țări (China şi Taiwan).

Aşa cum este remarcat în raportul anual citat, China ar putea urmări optimizarea pregătirii militare pentru o campanie sistemică. O a doua posibilitate ar fi ca aceasta să opteze pentru o rezoluție politică cu Taiwanul înainte ca restul statelor să poată să reacționeze. Astfel, China ar putea încerca să prevină o eventuală intervenție a Statelor Unite ale Americii. Ȋn caz contrar, China ar putea amȃna intervenția şi ar putea opta pentru un război asimetric limitat. Documentele Armatei chineze de Eliberare a Poporului (People Eliberation Army – PLA) descriu o campanie de blocadă comună în care China  ar putea forța capitularea.

Conform raportului anual către Congresul SUA, în ceea ce priveşte măsurile coercitive, China ar putea utiliza o serie de acțiuni militare,, punitive sau letale, cu scopul de a induce frica şi de a slăbi încrederea populației în liderii taiwanezi. Un alt posibil răspuns din partea Chinei ar putea fi utilizarea atacurilor aeriene pentru a slăbi şi neutraliza guvernul taiwanez.

Ȋn ceea ce priveşte posibilitatea unei invazii amfibiie, capacitatea Chinei într-un război de tip amfibiu se concentrează pe două zone geografice: Taiwanul, asupra invadării căruia și-ar concentra eforturile Forțele Aeriene, și insulele mici din Marea Chinei de Sud, care ar putea fi ocupate de Forțele Navale.

Referitor la capacitatea de autoapărare a Taiwanului, aşa cum se menționează în raportul anual, cheltuielile militare ale Taiwanului sunt în prezent de aproximativ 2% din PIB. Pe de altă parte, bugetul apărării al Chinei a crescut de 14 ori față de cel al Taiwanului.

În ceeea ce priveşte poziţia Statelor Unite ale Americii, acestea susțin politica ,,o singură China”. Prin urmare, Statele Unite preferă să sprijine soluționarea pașnică a relațiilor dintre China și Taiwan într-un mod acceptabil pentru ambele părți.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s