Asia Centrală

Noi evoluții înregistrate pentru proiectele hidroenergetice ale Kârgâzstanului

Avantajul potențialului hidroenergetic încă nevalorificat

Fiind o țară bogată în resurse hidroenergetice, Kârgâzstanul se află într-un proces de extindere a capacității sale de producție a energiei electrice. Astfel, au fost găsiți recent noi investitori pentru extinderea complexului hidroenergetic de la Narynul de Sus, în timp ce liderii țărilor implicate în proiectul de distribuție transfrontalieră CASA-1000 (Central Asia-South Asia power project) s-au întâlnit pe 6 iulie în Tadjikistan, urmând ca proiectul să înceapă, cel mai probabil, în prima parte a anlui 2018. De asemenea, există semnale pozitive privind construirea complexului hidroenergetic Kambarata-1, aflat în stadiul de plan. Cu toate acestea, proiectul rămâne încă în căutare de finanțare.

Râul Naryn este cel mai lung râu de pe teritoriul Kârgâzstanului, cu o lungime de 807 kilometri. De-a lungul traseului său, relieful este predominant montan (aproximativ 80% din teritoriul kârgâz). Multiple lacuri se află pe cursul râului, Toktogul fiind cel mai mare, cu un volum de 19 miliarde de metri cubi. Fluxul anual mediu de apă este de 27 de km3, iar râul este considerat propice dezvoltărilor proiectelor hidroenergetice.

Mare parte a infrastructurii hidrologice a fost dezvoltată în perioada sovietică. Trebuie   notată și expansiunea din perioada sovietică; producția de energie electrică a crescut din 1940 până în 1989 de la 52 de milioane de kWh la 15 miliarde kWh, în mare parte grație valorificării potențialului hidroenergetic.

Cel mai important activ energetic al țării este barajul adiacent și omonim rezervorului Toktogul, având în vedere capacitatea hidrocentralei Toktogul de 1 200 de MWh. Aceasta realizează în jur de 40%-50% din energia totală produsă în Kârgâzstan. Următoarea ca importanță în lanțul de hidrocentrale de pe cursul inferior al Naryn-ului este Kurpsai, cu o capacitate de generare de 800 MWh, urmând hidrocentrala Tash-Kumyr, care produce 450 MW, Shamaldysai – 240 MW și Uch-Kurgan – 180 MW. Hidrocentrala At-Bashy este situată în partea superioară a râului, cu o capacitate de 40 MW.

Cel mai nou proiect, Kambarata-2, în amontele rezervorului Toktogul, are o capacitate de 360 MWh și a fost finalizat în 2010. Lucrările la hidrocentrala Kambarata-2 au început în perioada sovietică, însă acestea au fost abandonate în anii ’90, find reluate  în 2007. Toate aceste complexe hidroenergetice sunt situate pe cursul râului Naryn și realizează aproximativ 90% din producția de energie electrică a țării.

Trebuie menționat că, capacitatea totală instalată de producție a țării s-a aflat în 2015 la nivelul de 3.786 MWh. Conform unui document guvernamental din 2014, Kârgâzstanul se află printre primele țări la nivel global în ceea ce privește potențialul hidroenergetic, însă, din resursele hidroenergetice cu un potențial de generare a 142 de miliarde de kWh, doar 10% sau chiar mai puțin sunt în prezent utilizate. Astfel, se generează anual 12-15 miliarde de kWh. 

Țara deține 73% din resursele de apă ale întregului bazin al Syr-Darya (prin râul Naryn, o sursă a sa) și 25% din resursele de apă ale Asiei Centrale. Statul vecin, Tadjikistan, deține aproape 60% din resursele de apă din regiune.  Astfel, la nivelul Comunității Statelor Independente (CSI), Kârgâzstanul este al treilea actor din punct de vedere al potențialului hidroenergetic, după Rusia și Tajikistan.

Nevoia de infrastructură de export – Evoluții în privința CASA-1000

Potențialul energetic se traduce în potențial de export. De exemplu, în anul 2014 cererea internă de consum energetic se situa sub nivelul producției, consumându-se 11,31 miliarde de kWh, comparativ cu un nivelul producției de 14,639 miliarde de kWh. Trebuie amintite totuși și pierderile din sistemul de distribuție, aproximativ 3 miliarde de kWh. În plus, alte caracteristici esențiale ale pieței sunt lipsa investiților și frecventele pene de curent. Referitor la potențialul de export, în realitate cifrele arată că în anul 2014  că au fost exportate 307 milioane de kWh, în timp ce importurile au reprezentat 36 milioane de kWh.

Direcția adoptată în acest sens este cea a încheierii unui parteneriat cu Tajikistan pentru deschiderea către Asia de Sud. [1.] Cele două state și-au oferit acordul pentru dezvoltarea unor canale de distribuție de înaltă tensiune (750 de km stabiliți) către statele vecine, Pakistan și Afganistan. Cele patru state au demarat această inițiativă în mai 2016 prin acordul încheiat la Istanbul. Proiectul CASA-1000 (Central Asia-South Asia power project) ia astfel naștere, fostul prim-ministru al Pakistanului, Nawaz Sharif, declarând că acest proiect reprezintă un pas important către realizarea inițiativei CASAREM (Central Asia-South Asia Regional Electricity Market). Nawaz Sharif declara în 2016 că “programul este un exemplu bun de promovare a cooperării dintre Asia de Sud, deficitară din punct de vedere energetic, și Asia Centrală, bogată în energie.” Proiectul de distribuție are o valoare de 1,17 miliarde de dolari,  iar Banca Mondială va acoperi jumătate din costuri. Se întrevede că proiectul va genera 1 000 MW de energie electrică pentru Pakistan și 300 MW pentru Afganistan, pe timp de vară, perioada anului în care cererea de consum este cea mai ridicată.

Pe data de 6 iulie 2017 a avut loc o întâlnire între liderii celor patru state implicate în acest proiect, respectiv prim-ministrul Kârgâzstanului și cel al Pakistanului, alături de președintele Tajikistanului și cel al Afganistanului, la Tursunzoda, în apropriere de Dushanbe. Cel mai probabil, proiectul va intra în etapa de construcție la începutul anului 2018. Companii importante precum Siemens (Germania), ABB (Suedia) și Alstom (Franța) își manifestă deja interesul față de acest proiect.  

Investiții noi la Kambarata-2

 Kârgâzstanul a obținut un împrumutul de 110 milioane de dolari din partea Băncii Eurasiatice de Dezvoltare (BED) pentru construcția celei de-a doua unități hidroelectrice a centralei Kambarata-2, împrumut ce a fost ratificat de către președintele kârgâz în luna iulie 2017. Noul proiect reprezintă o creștere a capacității centralei cu 120 MWh prin construcția unei noi unități. Costul total este de 138 de milioane de dolari, iar împrumutul a fost contractat de la BED pe o perioadă de până la 20 de ani.

Schimbare de poziție pentru Uzbekistan și Kazakhstan în privința Kambarata-1. Proiectul râmâne în căutare de investitori.

Proiectul Kambarata-1 și complexul de la Narynul de Sus sunt planificate în același timp cu CASA-1000 și Kambarata-2. În 2012, negocierile bilaterale dintre Rusia și Kârgârzstan aduceau finanțare și dezvoltatori acestor două proiecte. Pentru aproximativ 2 miliarde de dolari, compania rusă Inter RAO UES trebuia să dezvolte complexul de la Kambarata-1, iar RusHydro câștiga contractul pentru complexul de la Narynul de Sus. Kambarata-1 este un proiect amplu ce va duce printr-un singur baraj la sporirea cu 1900 MWh a capacității de producție hidroenergetică. Se întrevede că producția va ajunge la 4,4 miliarde de KWh/h anual, mult peste capacitatea vechiului Toktugul.

În anul 2015, partea rusă nu rezolvase problematica surselor de finanțare. Dacă partea kârgâză dispunea de fonduri prin intermediul unor împrumuturi date de către Rusia, cele două firme întârziau lucrările. Pe 20 ianuarie 2016, președintele kârgâz Atambayev anunță denunțarea unilaterală a contractelor. Finanțarea pe care trebuia să o găsească partea rusă se ridica la 3 miliarde de dolari. Motivele neonorării contractuale au fost de ordin financiar, presiunea scăderii prețului petrolului asupra economiei rusești diminuând sursele financiare disponibile pe piață.

În iulie 2017, situația era neschimbată pentru proiectul Kambarata-1. Președintele Atambayev declara, în urma unei vizite de stat în Rusia, că încă se caută un investitor pentru acest proiect, reamintind că proiectul Kambarata-1 este cel mai important pentru administrarea resurselor de apă din Asia Centrală. Astfel, președintele se arăta dispus să construiască hidrocentrala împreună cu statele din aval, Uzbekistan și Kazahstan, menționând că șefii de stat de la Astana și Tashkent și-au dat acordul preliminar în această privință.

Anterior, fostul președinte al Uzbekistanului, Islam Karimov, se poziționa ferm împotriva proiectului de la Kambarata-1 și a complexului de la Naryn-ul de Sus. Interesul Uzbekistanului este ghidat  de industria bumbacului, unde există riscul scăderii resursei de irigare dacă în amonte de Syr Daria, pe râul Naryn, se construiesc complexele hidroenergetice aflate încă în stadiul de planificare.

Investitori cehi la Narynul de Sus

Proiectul de la cascada Naryn (Narynul de Sus) prevede construirea a patru hidrocentrale cu următoarele capacități: 87,4 MW la hidrocentrala Akbulun, 47,7 MW la Naryn-1, 47,6 MW la Naryn-2 și 55 MW la Naryn-3. În 2014, costurile totale ale proiectului prezentate investitorilor erau estimate la 727,65 milioane de dolari, iar proiectul ar trebui să producă 942,4 milioane de KWh anual.

Pe data de 10 iulie 2017, website-ul președintelui kârgâz anunța că proiectul va fi dezvoltat cel puțin parțial de firma cehă Liglass Trading CZ s.r.o., care  a semnat un acord pentru dezvoltarea a două hidrocentrale ale proiectului, Naryn-1 și Akbulun. Costurile preliminare ale primei faze a proiectului sunt estimate la 230 de milioane de dolari. După începerea primei faze a lucrărilor, se va semna un contract separat cu partea cehă și pentru proiectele Naryn-2 și Naryn-3. În cea de-a doua etapă, fondurile urmează să fie obținute prin accesarea unui împrumut, iar Comitetul de Stat pentru industrie, energie și resurse ale subsolului dă asigurări că împrumutul va fi unul preferențial și fără dobândă. Estimările preliminare indică faptul că prima etapă a proiectului, care presupune construirea primelor două hidrocentrale, va dura aproximativ 4 ani. Proiectul va începe prin realizarea unui studiu de fezabilitate ce ar dura în jur de 3 luni. Conform datelor preliminare, investiția urmează să fie recuperată într-o perioadă de 8 ani. În cadrul vizitei în Kârgâzstan din 18 iulie 2017, Jiří Vojtěchovský, directorul proiectului din partea companiei cehe, declara că Liglass este gata să investească în construcțiile hidrocentralelor, de exemplu 500 de milioane de dolari.

Pe data de 10 iulie 2017 s-a semnat, de asemenea, un acord privind proiectul adiacent “Construcția de mini-hidrocentrale în Republica Kârgâzstan”. Este vorba despre finanțarea, desfășurarea studiilor de fezabiliate, construcția, testarea și operarea a 10 mini-hidrocentrale ce se vor afla pe cursul Narynului, contract semnat tot cu Liglass Trading CZ s.r.o. Hidrocentralele Orto-Tokoy-1, Orto-Tokoy-2, Papan, Chon-Aksuu, Kirov, Kara-Suu 1 și 2 au termen de finalizare pe 30 decembrie 2019, iar Sandyk-1, Sandyk-2, Sandyk-3 au termen de finalizare la sfârșitul anului 2020.

Conform acordului semnat între compania cehă și oficialii kârgâzi, Liglass Trading CZ s.r.o trebuie să vireze în primele 30 de zile de la data semnării contractului suma de 37 de milioane de dolari către HydroRus pentru a cumpăra partea pe care HydroRus o deține în acest proiect, altfel contractul va fi reziliat. 

Contractul de dezvoltare cu HydroRus a fost semnat în septembrie 2012, în timpul unei vizite a președintelui rus Vladimir Putin în Kârgâzstan. În 2015, partea rusă nu reușise să rezolve problema finanțării și nu găsise surse de finanțare pentru anul 2016. Astfel, în ianuarie 2016, Kârgâzstan a denunțat acordul încheiat cu HydroRus.

După rezilierea acordului în 2016, partea kârgâză promitea compensarea părții ruse pentru costurile suportate după efectuarea unui audit internațional. În această privință, o comisie parlamentară a concluzionat, în decembrie 2016, faptul că suma de 37 milioane de dolari este una prea mare, costurile reale ale construcției fiind supraestimate. Alexander Narvaes, directorul joint-ului ruso-kârgâz pentru dezvoltarea complexului de la Narynul de Sus, argumenta însă că mare parte a costurilor, adică aproximativ 800 de milioane de somi (în jur de 11,6 milioane de dolari) a fost reprezentată de studiul de fezabilitate. O altă parte din sumă a fost utilizată pentru construcția complexului adiacent șantierului propriu-zis.

Pe lângă perspectivele continuării proiectului de la Narynul de Sus, semnarea contractului cu Liglass Trading CZ s.r.o. pe data de 10 iulie 2017 a adus și confuzie. Presa din Kârgâzstan și cea din Cehia au afirmat că firma cehă se afla în faliment în 2016. Înainte de aceste evoluții, site-ul firmei prezenta experiența acesteia în spațiul post-sovietic printr-o serie de proiecte implementate în Armenia și Rusia, în timp ce în Europa a realizat lucrări în Serbia, Italia și Cehia. Presa de la Bishkek și politicianul kârgâz Edil Baisalov au afirmat în baza investigațiilor realizate că proiectele enumerate aveau data realizării mai veche decât activitatea Liglass Trading sau pur și simplu nu au fost dezvoltate de aceasta. În plus, cifra de afaceri a Liglass este una redusă. Cu câteva luni înainte de semnarea acordului, Ambasada Republicii Kârgâzstan în Austria, care primise o solicitare din partea Ministerului Afacerilor Externe al Kârgâzstanului de a culege informații despre această firmă, sfătuia statul să nu intre într-un parteneriat cu firma cehă. Ambasada nu a reușit să găsească dovezi ale implementării cu success a proiectelor de investiții ale Liglass Trading în străinătate.

Cu toate acestea, secretarul de presă al Comitetului de Industrie al Kârgâzstanului, Ryspek Tokonaliev, declara presei kârgâze că Liglass Trading deține 383 de milioane de euro într-un cont deschis la banca Unicredit. În plus, acesta afirma că, după câștigarea licitației pentru construirea celor 10 mini-hidrocentrale, compania cehă a creat un depozit de garanție în valoare de 1,15 milioane de dolari. De asemenea, în cadrul unei conferințe de presă susținute pe 24 iulie, președintele kârgâz Almazbek Atambayev a răspuns întrebărilor jurnaliștilor legate de subiectul Liglass Trading. Atambayev își menține părerea că acordul încheiat este unul de success pentru Kârgâzstan, însă, în cazul în care Liglass Trading nu compensează HydroRus până în luna septembrie prin plata celor 37 milioane de dolari, atunci se va căuta un alt investitor.

Jurnaliștii de la publicația Ferghana sunt de părere că firma cehă reprezintă un intermediar financiar în construcția complexului de la Narynul de Sus, în timp ce proveniența finanțării rămâne neclară.

Bibliografie

[1] Denoon, D (2015)  “China, The United States, and the Future of Central Asia: U.S.-China Relations”, New York University Press, p.58

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s