Asia Centrală

Creşterea cooperării în Asia Centrală: soluţionarea conflictelor de grăniţa

Conflictele de frontieră apărute după destrămarea URSS reprezintă unul dintre principalele obstacole care îngreunează cooperarea dintre statele din Asia Centrală pentru o dezvoltare regională sustenabilă pe termen lung. Mai mult, în centrul majorităţii disputelor privind delimitarea teritorială s-a aflat adesea Uzbekistan, ca o consecinţă a poziţiei geografice centrale, a dimensiunii semnificative a acestui stat şi a conjuncturii istorico-culturale.

Odată cu preluarea conducerii statului uzbec de către Sahavkat Mirziyoyev, s-a urmărit îmbunătăţirea relaţiilor cu statele vecine şi soluţionarea tuturor diferendelor cu acestea, relevantă în acest sens fiind noua doctrină, “Asia Centrală – prioritate principală pentru politica externă a Uzbekistanului”. Noua strategie uzbecă, de a adopta un rol activ în dezvoltarea regională, contrastează poziţia izolaţionistă a acestui stat din ultimii ani.

Pentru a pune în context relevanţa noii politici externe a Uzbekistanului pentru întreaga regiune, menţionăm o parte din conflictele pe care acesta le are cu vecinii săi, Kârgâzstan, Kazahstan, Turkmenistan şi Tadjikistan:

  • Uzbekistan-Kârgâzstan: Frontiera kârgâz-uzbecă este una dintre cele mai contradictorii din spațiul post-sovietic (aici se află Valea Fergana, pe care o vom aborda ulterior). Etnicii uzbeci reprezintă aproximativ 15% din cei 6 milioane de locuitori ai Kârgâzstanului, aproape toți dintre ei având rude peste graniță. Uzbekistanul găzduiește, de asemenea, zeci de mii de etnici kârgâzi cu rude aflate în Kârgâzstan.
  • Uzbekistan-Kazahstan: Frontiera kazah-uzbecă este, de asemenea, un punct fierbinte, în special satul Bagys, aflat la șapte kilometri nord de Tașkent. Zona face parte din terenurile date Uzbekistanului în cadrul unui acord cu Kazahstanul, rămas într-o stare de incertitudine după independență. Majoritatea locuitorilor sunt etnici kazahi și preferă să facă parte din Kazahstan, însă salariile lor sunt adesea plătite și impozitate de Uzbekistan. În plus, poliția uzbecă patrulează prin zonă. Cu toate acestea, Tașkent a refuzat să cedeze terenurile, iar Astana nu a adoptat un rol activ pentru soluţionarea problemei apărute. Rezultatul a fost un statut incert pentru rezidenți. Aproximativ jumătate dețin pașapoarte și cetățenie kazahă, în timp ce cealaltă jumătate au pașapoarte uzbece. Având în vedere intensificarea controalelor la frontieră, este puțin surprinzător faptul că minoritățile etnice uzbece și kazahe continuă să migreze din Kazahstan și Uzbekistan în rate mari. Chiar dacă demarcarea este finalizată, ambele țări se confruntă încă cu o problemă enormă a modului de asigurare a liberei circulații peste graniță.
  • Uzbekistan – Turkmenistan: Turkmenistanul are pretenții istorice față de regiunile uzbece din Khiva și Khorezm. Naționaliștii turkmeni susțin că majoritatea locuitorilor sunt de origine turkmenă, iar Khiva găzduia unul dintre cele mai influente hanate regionale în anii 1800. În același timp, naționaliștii uzbeci afirmă că zonele Tashauz (Dashoguz) și Turkmenabad (fostul Cherjev) din Turkmenistan au populații uzbece majoritare și că Uzbekistanul are o pretenție legală asupra acestui teritoriu. Astfel de pretenții ar fi putut conduce la redesenarea frontierelor, dar nu ar fi fost susținute de către autoritățile din Tașkent sau Ashgabat. Guvernele au recunoscut că ridicarea acestor probleme ar crea haos și agitație în Asia Centrală, prin crearea unui precedent, astfel încât multe regiuni ar dori remodelarea granițelor. Problemele negocierii s-au referit la exact la locul pe unde unde să se traseze linia de frontieră, tipul regimului de frontieră și statutul terenurilor.
  • Uzbekistan – Tadjikistan: Această frontieră reprezintă un punct de tensiune principal pentru relaţiile dintre cele două state. Orașele Samarkand și Bukhara sunt două dintre cele mai importante și istorice orașe din Asia Centrală – au populații care sunt în mare parte de etnie tadjikă. Includerea acestor teritorii în Uzbekistan, când frontierele republicii sovietice au fost stabilite în 1924, au înfuriat etnicii tadjici și au provocat sentimente iredentiste.  Aceste revendicări teritoriale au reînceput în anii 1990, când țările s-au angajat în conturarea unei identităţi de sine stătătoare. Mai mult, oficial, aproximativ 1,25 milioane de tadjici continuă să locuiască în Samarkand, Bukhara și zonele înconjurătoare din Uzbekistan, deși unele surse susțin că există până la șapte milioane de etnici tadjici. Uzbekistanul se teme că această minoritate substanțială ar putea fi într-o zi galvanizată de o mișcare separatistă etnică, alimentată de prezenţa unor grupări islamiste radicale.

Notăm aşadar importanţa efortului de soluţionare a conflictelor privind delimitarea frontierelor  întrucât Uzbekistanul se învecinează cu toate statele din Asia Centrală, ori tensiunile prezente îngreunează dialogul pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu întreaga regiune.

Noua politică externă a Uzbekistanului

Pe parcursul anului 2017, relația Uzbekistanului cu statele vecine s-a îmbunătățit, fapt ce se reflectă şi în alte arii de cooperare.

Începând cu data de 16 iunie, Kârgâzstanul a început livrarea de energie electrică la prețuri mai reduse către Uzbekistan. Un beneficiu bilateral constă în faptul că, prin eliberarea apei pentru generarea energiei electrice în instalațiile sale hidroenergetice, Kârgâzstanul favorizează și sectorul agricol al vecinilor săi.

Pentru prima dată în istorie, Uzbekistanul și Kazahstanul s-au angajat să aprofundeze cooperarea militară bilaterală. Ministrul apărării al Kazahstanului, Saken Zhasuzakov, s-a întâlnit la Astana pe 25 august cu secretarul Consiliului de Securitate din Uzbekistan, Viktor Makhmudov, pentru a discuta perspectivele de consolidare a legăturilor de apărare.

În august 2017, Tashkentul a găzduit o importantă conferință internațională intitulată “Asia Centrală este principala prioritate a politicii externe a Uzbekistanului”. Tema centrală a conferinței a fost noua politică regională a Uzbekistanului. Toți participanții au fost de acord cu faptul că politica Uzbeistanului a făcut posibilă schimbarea radicală a atmosferei politice din Asia Centrală și a pus bazele unei cooperări regionale mai eficiente. Principala prioritate a politicii externe este creşterea coeziunii regionale, incluzând Afganistanul. Aceasta a fost deja formalizată într-o doctrină holistică și integrată, având ca obiectiv principal aprofundarea relațiilor și creșterea interacțiunii cu statele din Asia Centrală.

Politica regională activă a Uzbekistanului pentru apropierea de toate statele din Asia Centrală, fără excepție, și intensificarea dialogului politic la cel mai înalt nivel, a generat deja rezultate practice semnificative, în special prin acordarea unui nou impuls cooperării în sfera comerțului, economiei, transporturilor și comunicării, ceea ce va conduce la creşterea competitivităţii regiunii la nivel global.

Inițiativele uzbece au condus la construirea unei noi infrastructuri de transport, la dereglementarea economică pentru a simplifica antreprenoriatul în afaceri, la liberalizarea controalelor în monedă națională și la alte reforme orientate spre piață în vederea atingerii obiectivului Uzbekistanului de a deveni un hub regional de transport și investiții.

Prin intermediul unor multiple proiecte bilateral, Uzbekistanul și-a mărit cifra de afaceri cu țările din Asia Centrală cu 13% în prima jumătate a anului 2017. Volumul schimburilor comerciale dintre Uzbekistan și Kârgâzstan a crescut cu 69%, în timp ce comerțul cu Tadjikistan a crescut cu 22%, iar Kazahstan cu 11% la sută. De la începutul anului 2017, a fost stabilită și o conexiune feroviară de mare viteză între Uzbekistan și Kazahstan. Tașkent a reluat serviciul său aerian cu Dushanbe pentru prima dată în 25 de ani, în timp ce zborurile au început între Tashkent și regiunea Issyk-Kul din Kârgâzstan. Secțiunea autostrăzii M-39 care traversează granița Uzbekistanului cu Kazahstanul a fost deschisă pentru trecere.

De ce există atât de multe conflicte privind delimitarea teritorială în Asia Centrală?

Dezintegrarea Uniunii Sovietice a condus la demararea unui proces de reconfigurare politico-administrativă a teritoriilor devenite independente.

Fostele republici sovietice din Asia Centrală – Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan – au fost înființate formal de puterea sovietică în anii 1920-1930, neluându-se în considerare particularitățile istorice și culturale la stabilirea frontierelor. După prăbuşirea URSS și dobândirea independenței politice a acestor republici, a început procesul de creare a noilor formațiuni naționale de stat, respectiv a unui sistem de relații interstatale. Acest proces nu a fost ușor și două dintre principalele motive au fost formarea artificială a republicilor socialiste din Asia Centrală în primii ani ai puterii sovietice și politicile urmărite în anii următori. Delimitarea națională și teritorială în Asia Centrală a suferit numeroase modificări de-a lungul anilor, iar, în unele cazuri, republicilor li sa permis să obțină închirieri pe termen lung de teritorii din alte republici, conducând la apariţia unor enclave, respectiv exclave.

În plus, o consecinţă directă a instabilităţii politice a fost apariţia a numeroase conflicte privind demarcarea teritorială şi recunoaşterea frontierelor.

Cel mai cunoscut conflict de graniță din Asia Centrală are în centrul său Valea Fergana, aflată între Uzbekistan, Tadjikistan şi Kârgâzstan.. Această zonă a jucat un rol atât în ​​fixarea stabilității în zonă, cât și în a deveni punctul de plecare al conflictului violent în întreaga istorie a regiunii, întrucât toate cele trei țări care o împărtășesc au atât pretenții istorice față de teritoriul celuilalt, cât și interesele economice date de rutele de transport, râuri și industrii.

În prezent, tensiunea dintre diferite grupuri etnice, sociale și politice este ridicată din cauza suprapopulării, a deficitului tot mai mare de apă și a terenului arabil, a dificultăților economice și a diferențierii sociale cauzate de transformările politice, economice și sociale care au avut loc după prăbușirea URSS.

De altfel, Valea Fergana reprezintă doar unul din multiple conflicte de graniţă existente în această regiune. Spre exemplu, în Kârgâzstan există șapte zone disputate semnificative: două aparțin Tadjikistanului – Varukh, o exclavă cu o populație de aproximativ 30.000, și una foarte mică la nord de Isfana – restul în Uzbekistan, inclusiv exclava relativ mare a lui Sokh cu o populație de aproape 50.000, și Shahimardan. Celelalte enclave, respectiv exclave sunt mici, cu populații care, de obicei, nu se ridică la mai mult de câteva sute de persoane. Cu toate acestea, probleme existente sunt date de accesul îngreunat și disponibilitatea resurselor.

Kazahstanul a avut, de asemenea, încercări de soluționare a problemelor de graniță cu Uzbekistanul. S-au înregistrat progrese semnificative; în noiembrie 2001 cele două state au semnat un acord delimitând 96% din granițele lor. Declarația de independență a satului Bagys și a populației sale de 2.000 de locuitori de la sfârșitul lui 2001 subliniază modul în care negocierile s-au blocat în unele domenii și subliniază dificultățile pe care aceste state le au în a ajunge la acorduri.

Litigiile dintre Uzbekistan și Turkmenistan au condus iniţial la sigilarea granițelor, însă relaţiile dintre cele două state s-au îmbunătăţit sub noua politică uzbecă. Mai mult, în 2017, discuţiile privind soluţionarea problemelor de delimitare teritorială au fost reluate şi marcate printr-o serie de întâlniri oficiale.

În concluzie, putem afirma că soluţionarea diferendelor privind recunoaşterea graniţelor constituie una din premisele de bază pentru construirea unui sistem regional sustenabil.

Rolul activ al Uzbekistanului de a deschide noi negocieri cu vecinii săi şi a iniţia un proces de modernizare multi-faţetată, semnalează îmbunătăţirea relaţiilor statelor din Asia Centrală, precum şi o preocupare a acestora pentru dezvoltare prin creşterea cooperării.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s